http://www.allfun.md/index.php?page=projects&id=1371731453&sid=1371731523&pid=41535

Ai nostri fac teatru! Ala Menșicov

Ala Menşicov: Între teatru şi realitate

Arta se ascunde în detalii, iar adevăraţii actori arată tuturor măreţia mărunţişurilor. Aşa am văzut-o eu pe artista teatrului Eugen Ionesco - Ala Menşicov. Regina Elisabeta, Regina Margareta, Regina Gertrude - toate o reprezintă pe Ea. Dincolo de scenă şi de machiaje teatrale, am avut o discuţie lipsită de măşti.

Într-un interviu a-ţi fost numită “actriţă cu spirit rebel şi nonconformist", spuneţi-ne prin ce se manifestă nonconformismul dumneavoastră?

Probabil ei se refereau şi la perioada de la începutul carierei, când noi eram tineri, întradevăr rebeli şi nonconformişti, iar acum am rămas doar, cît de cît, deosebiţi. Cred că pentru lumea de aici, din Chişinău, noi făceam ceva diferit, de aici și vine ideea de rebeli. Suntem numiţi aşa fiind că nu facem ceea ce fac toți, avem drumul nostru  şi părerea noastră  în ceia ce facem. Ne-am dorit să creăm un teatru absolut nou, ceia ce ne-a și reuşit. Eu însă nu ma considram aşa, îmi căutam de profesia mea, pe care am învăţat-o la Moscova şi pe care o respect mult, deoarece datorită ei am obținut  multe în prezent. Nu mă conformez la tot felul de prostii, am părerea mea, îmi ţin calea şi mă strădui să nu pierd acele adevăruri  pe care le am. În fine, noi suntem doar nişte artişti care îşi caută de treaba lor.

Vorbind despre unele trăsături de caracter, nu pot să nu întreb: Ce trebuie să dețină o persoană  care își dorește să devină actor, mai este valabil acel vino-ncoace?

Întradevăr, trebuie să aibă şi un "vino-ncoace", dar şi talent şi trăsături de tot felul. Eu de un an de zile am organizat cursuri de teatru  pentru copii, adolescenţi şi adulţi şi am de-a face cu multă lume care vine să facă teatru,  nefiind actori profesionişti, deci fac un teatru pentru toată lumea. Reieşind din această experienţă, am înţeles că oricine  își dorește poate face teatru, ceea ce însemnă că este o profesie care se învaţă, ca orice altă  meserie. Pînă la urmă,  asta este o metodă  de descătuşare a personalităţii, de aceia, cu cît trece mai mult timp, îmi zic că oricine poate fi actor dacă își doreşte foarte mult. Bineînţeles că o persoană, pe lîngă faptul că învaţă, dacă mai are şi talent - este extraordinar, dar dacă mai e şi muncitoare. şi mai are şi un "vino-ncoace" -  atunci e nemaipomenit, și nu-i mai trebuie nimic altceva, decît să îmbrăţişeze această meserie. Mai este valabilă și chestia cu 99%  muncă şi 1% talent, să nu uitam de asta.

Muncă, actor, scenă - toate acestea alcătuiesc cîmpul lexical  al cuvîntului "teatru". Dacă tot vorbim de el, ştiu că este o istorie interesantă cu denumirea lui, povestiţi-ne-o şi nouă.

Păi, teatrul a apărut spontan, căutînd. Ne-am adunat o echipă de băieţi şi fete după ce am venit de la Moscova şi am hotărît să facem împreună  ceva diferit de ceea ce era atunci la moment; cum şi spuneam, nu am vrut să ne conformăm. Un teatru în care am face ceia ce dorim, era scopul nostru. Doream să descoperim lumea prin aceast lăcaş al artei, asta am şi făcut-o şi o facem în continuare. Teatrul nu se formează atît de simplu, el este o muncă complexă. Deci, avînd un scop bine definit, noi am început să lucrăm la "Cîntăreaţa cheala" de Eugen Ionesco, repetam la Casa Actorului. Acest spectacol trebuia să iasă şi să lanseze teatrul, adică asta era piesa de debut, premieră naţională, spectacolul care se preconiza a fi imaginea noastră şi, desigur, căutam o denumire pe masură. Deja aveam tot: actori, piesă, încăpere; şi atunci Domnul Sabin, care era secretar literar la "Luceafărul", şi căruia îi plăcea foarte mult de noi, ne-a spus că de vreme ce repetam "Cîntăreaţa cheală" şi Ionesco era un om care nega absolut tot, se potrivea bine cu ceea ce eram şi ce făceam noi, uite aşa am rămas la denumirea asta.

Dumneavoastră spuneaţi că la început vă era greu să înţelegeţi cei cu "absurdul", acum însă, după atîţia ani, a-ţi reuşit să îl înţelegeţi mai bine?

Bineînţeles, ca să îl înţelegi pe Ionesco, şi nu doar, trebuie să ai nişte lecturi în spate, pe care noi, desigur, le aveam. La Moscova  a fost nevoie să citim mult, și nu doar ceea ce ţinea de  dramaturgie, dar şi opere clasice, deoarece cum altfel poți face un rol dacă nu diferenţiezi un gen de altul. Nu pot spune că nu eram pregătită  pentru a-l înţelege  pe Ionesco, însă a trebuit să depun mult efort şi să muncesc pentru a-l înţelege mai bine şi pentru a oferi posibilitatea şi spectatorilor de a-l înţelege, deoarece asta era ceva nou.

Cum credeţi, prin ce se deosebeşte un teatru bun de unul mai puţin bun?

Probabil asta vine din interior, cu toate că e foarte simplu: sau îţi este interesant sau nu. Am impresia că un simplu spectator, care nu cunoaşte termenii teatrali, simte cu sufletul ce-i place, chiar dacă nu poate explica. Dar de unde ştim că e bun sau nu? Eu pot să merg la un spectacol şi să spun  că mi-a placut, pe cînd o persoană iniţiată în domeniu teatral, hai să fie un critic, ar spune că e ceva aiurea şi nu se merită. Avem dorinţe şi gusturi diferite. Însă e bine să ţinem cont şi de partea tehnică, nu doar de partea sufletească, pentru că sunt multe detalii ce ţin de organizare, cum se lucrează, cît de serioşi sunt actorii, ce mijloace sunt folosite. Dar pînă la urmă, rămîn la ideea că criteriul, a cărui bază este interesul personal, rămîne acela care şi face această diferenţiere.

Dumneavaostră aţi avut foarte multe turnee prin diferite ţări, cum v-a reşit să nu rămîneţi peste hotarele ţării, ţinînd cont de situaţia dificilă de la noi?

Nu am rămas peste hotare fiind că nu aveam unde activa şi creea. În plus, acolo nimeni nu te aşteaptă şi nu îţi oferă condiţiile necesare. Iar aici formasem deja o echipă foarte bună șide invidiat  nu doar în Moldova, dar şi în acele țări unde mergeam, noi spărgeam uşile, eram o trupă pe care rar cine o poate avea şi ar fi fost păcat să lăsăm totul baltă. Pentru noi nimic nu era imposibil. Nu puteam renunța la tot, fiind că am muncit mult pentru a obține ce am obținut. Să rămînem, de exemplu, în Franţa cu Petru și să începem a clădi totul de la zero, nu am vrut, dat fiind că ne doream să lucrăm pe profesie, și nu să facem scamatorii în stradă. Deci, am rămas de dragul teatrului.

Am citit dăunăzi o fraza spusă de Ranevskaea: "Succesul personal este o lipsă de repsect faţă de cei dragi ţie". Cu toate acestea, dumneavoastră sunteţi mamă a doi copii, soţie, actriţă şi profesoară. Cum vă reuşeşte?

Nu ştiu, mie chiar îmi iese bine. Cînd eram cu Laurenţiu, primul meu băiat, trebuia să reuşesc multe, faceam tot posibilul să finisez totul acasă şi să merg la teatru. Cînd a venit pe lume şi Ştefania, am înţeles că ori încerc să le reuşesc pe toate,  ori voi avea de pierdut ceva: meseria sau familia. Desigur, nu mi-a fost uşor, iar mai tîrziu, cînd am avut de învățat din propriile greșeli, am început să combin una cu alta și, puțin câte puțin, să le reușesc pe toate, pentru că viaţa mea este, nemijlocit, legată de teatru şi invers. Pur şi simplu am încercat să găsesc o armonie între familei și meserie.

A-ţi creat un mic teatru acasă, alcătuit  din toţi membrii familiei. Care este reacţia chimică atunci cînd mai mulţi oameni de artă locuiec împreună?

Bine, şi la noi sunt prezente careva neînţelegeri în familie. Aveam de toate, dar, probabil, chestia este cu eu cu Petru am făcut  aceiaşi şcoală, am învăţat împreună şi ne respectăm mult unul pe celălalt şi  ne iubim, fapt care de asemenea este foarte important. Sunt şi copiii, mă rog, îi iubesc în felul meu chiar dacă cîteodată  nu le place ce le spun, oricum îi iubesc nespus de mult. Laurenţiu a devenit actor şi au apărut cîteva probleme, pentru că şi el are nevoie de un spaţiu, de intimitate. Noi încercăm să le combinăm pentru a ajunge la o armonie în familie. Dar vă zic, niciodată nu am facut din viaţa noastră teatru, nu am trait niciodată pentru ochii lumii, la noi acasă s-a trait întotdeauna exact aşa cum am  simţit noi şi din această cauză viaţa noastră are de toate. Noi călătorim mult, nu avem un mod de viaţă sedentar, se trăieşte la cote maxime.

Femeile sunt actriţe înăscute, însă se ştie că cel mai bine o femeie este jucată de către un bărbat, totuşi cine  e actorul cel mai bun?

 Sunt atît actori, cît şi actriţe foarte talentate. De ce, adică, un bărbat joacă mai bine? Atunci cînd el joacă o femeie, pe noi ce ne fascinează cel mai tare? Atunci cînd tu eşti femeie e ok, dar cînd un astfel de rol este jucat de un bărbat, deja apare arta. Dacă el  îi prinde calităţile  ei fine, feminine, gîndurile, intuiţia ei, cînd toate astea le face un bărbat şi le face într-un mod artistic, este fantastic. Probabil acest artistic şi ne fascinează cel mai mult. Aici nu fac multe costumul sau machiajul, mult se redă prin trăirile actorului, fie el bărbat sau femeie.

Sursa: AllFun.md

Premiera spectacolului "Singur in fata dragostei si Welcome America".

Vrei sa devii actor macar pentru o zi?

http://acasatv.md/o-seara-perfecta/vrei-sa-devii-actor-macar-pentru-o-zi-afla-cum-poti-sa-faci-asta.html 

Curs de Teatru vazut din interior

Ce are în comun o jurnalistă, un inginer şi o contabilă?

http://corinamorozan.blogspot.com/2012/11/ce-are-in-comun-o-jurnalista-un-inginer_10.html

Nu există copii buni sau răi, există copii deosebiţi

Nu există copii buni sau răi, există copii deosebiţi

De data aceasta nu am găsit-o în rolul Reginei Elizabeta sau Reginei Maria, al lui Jacqueline sau Helena, ci în rol de profesoară de teatru pentru copii, adolescenţi şi adulţi. Deşi spune modest că este mai curând o coordonatoare a cursului de teatru căruia i-a dat naştere, acum un an şi jumătate, este deja la a patra etapă. Vorbim despre Ala Menşicov, actriţă a teatrului Eugene Ionescu, „prin cumul” femeie rafinată, elegantă şi interesantă cu care am avut deosebita plăcere să discutăm.

Doamnă Ala Menşicov, încă puţin şi terminaţi de predat al patrulea curs de teatru. Puteţi să ne faceţi un bilanţ al activităţii pe care o prestaţi de mai bine de un an şi jumătate?  

La bază stă metoda de teatru axată pe improvizaţie şi comunicare, ce are drept scop dezvoltarea personală a fiecărui participant în parte. Prima lecţie este de probă, atât pentru mine, care îmi doresc să înţeleg ce se întâmplă cu copilul, cât şi pentru discipol. Au fost şi dintre cei care, după câteva lecţii, au renunţat să mai vină. De ce? Unii nu sunt pregătiţi psihologic pentru un asemenea gen de activitate. Dar sunt cazuri foarte rare. Copiii, care vin aici, nu fac teatru dramatic. Ce înseamnă teatru dramatic? Este atunci când unui copil i se dă un rol şi el joacă într-o piesă de teatru. Noi nu facem aşa ceva.

Ce faceţi atunci?

Aici eu nu fac spectacole cu ei. Mi se pare prematur acest lucru în cazul copiilor. Mă interesează copilul în sine, dezvoltarea lui personală mai mult decât scoaterea în scenă. Pot oricând să îi pun o pălărie pe cap şi o pelerină pe umăr, să îi dau un rol şi să îl scot în scenă. Dar eu consider aceasta o etapă la care se ajunge. Până atunci copilul învaţă să audă, să simtă, să pipăie, să miroase, să gândească, să memoreze etc. Este o metodă de dezvoltare prin exerciţiu şi, în acelaşi timp, e temelia oricui doreşte să devină un actor profesionist.

Începând cu ce vârstă copii pot frecventa cursurile?

De obicei, iau copii de la vârsta de şapte ani şi până la zece ani se află în grupul de copii. Dar mai fac şi excepţii, pentru că vin copii de şase ani sau chiar de cinci ani şi jumătate. Cum procedez în acest caz? Copilul vine pentru un singur atelier, dacă după aceasta el spune că îşi doreşte să vină şi în continuare, achită abonamentul şi frecventează de rând cu ceilalţi întregul curs. Permit inclusiv mămicilor să asiste pentru câteva minute, la atelierele pe care le organizăm. Cei care au împlinit deja 11 ani, trec la adolescenţi. Dar, întrucât aceasta este o perioadă de vârstă mai complicată, eu de la dau voie să migreze dintr-un grup în altul. Fie rămân în grupul de adolescenţi, fie se întorc în grupul de copii, până îşi găsesc locul unde se simt şi se integrează ei cel mai bine.

Ce vă inspiră mai mult în activitatea pe care o desfăşuraţi: Şcoala Superioară de Artă Teatrală „Boris Şciukin” sau experienţa personală de actriţă? 

E una când tu joci teatru şi e cu totul alta când predai. Vrem noi sau nu, dar şcoala vieţii este cea cu care trăim. Îşi pune amprenta pe tot ce facem, inclusiv atunci când îi instruim pe alţii. Dar, ca să coordonezi trei grupuri de teatru, aşa cum fac eu, trebuie să ai meseria la bază. Nu poţi face cursuri de teatru nefiind actor şi neavând o şcoală de actorie în spate.

Apropo de copii care frecventează cursurile dumneavoastră, ei au actoria în sânge, se visează mari actori sau vin la insistenţa părinţilor?

Acei care frecventează cursurile iniţiate de mine nu îşi doresc neapărat să fie actori. Aici vine oricine doreşte să îşi dezvolte anumite abilităţi sau să se elibereze de careva bariere interioare. Eu personal nu fac nicio selecţie. Vin toţi care doresc să se ocupe. Şi vreau să vă spun că nu există niciun copil care să fie foarte bun şi altul – foarte rău, fiindcă fiecare are ceva inedit în el. Are ceva ce nu are celălalt copil. Şi exact acolo unde nu te aştepţi nici tu ca mămică şi nici eu ca pedagog, el se dezlănţuie, îşi deschide caracterul şi posibilităţile.

Primii elevi cine au fost? Nu cumva copiii dumneavoastră Laurenţiu şi Ştefania?

Nu. Laurenţiu este deja  actor şi chiar mă ajută la cursul pe care îl am. L-am luat ca asistent. Iar fetiţa mea, când am demarat aceste ateliere, avea 11 ani, exact vârsta aceasta de ruptură. A mers în grupul de copii, care erau mai mici decât ea şi, după câteva ateliere, a zis că nu mai vrea să vină. A revenit la cursuri abia în toamnă, când am început un alt atelier, de data aceasta în grupul de adolescenţi. Şi de atunci frecventează în continuare cursurile de teatru.

Aţi descoperit pe parcursul acestor patru sezoane şi viitori genii ai teatrului?

Au trecut pe aceste holuri copii extraordinari, copii care au intrat mult mai repede în scenă decât semenii lor, pentru că au prins mai repede ritmul, fiind înzestraţi şi cu nişte calităţi foarte bune de la mama-natură. Chiar acum, la prima etapă, am nişte fetiţe care dau jos o actriţă, ca ţinută, ca vorbire, ca talent, ca tot. Dar deja depinde daca ele vor vrea sa facă actorie în viitor. De aceea este prematur să vorbim de genii. Dar nu aceasta urmăresc eu. Scopul meu este ca la cursuri fiecare copil să se simtă egal în raport cu ceilalţi. Şi dacă apar chestii din astea, când unul se crede mai bun decât altul, încerc prin diferite metode să echilibrez lucrurile, astfel ca nici un copil să nu se simtă inhibat de partenerul său.

Dumneavoastră, care aţi jucat în spectacole o întreagă gamă de sentimente, de la decepţie până la extaz, de la supărare la fericire etc., cum reuşiţi să transmiteţi aceste emoţii copiilor în cadrul atelierelor pe care le organizaţi?

Rolurile pe care le-am jucat, sentimentele pe care le pot exprima sunt experienţa mea personală, pe care am acumulat-o până la acest moment. Ceea ce fac copiii în cadrul atelierelor este deja experienţa lor. Şi eu spre asta tind, ca ei să aibă experienţa lor şi nu pe a mea. Niciun copil nu va putea simţi ceea ce am simţit eu. El trebuie să înţeleagă ce simte, cum gândeşte, de ce râde sau plânge etc. din propria experienţă şi nu a altcuiva...

Nu intenţionaţi să deschideţi pe viitor o şcoală? 

Bineînţeles că intenţionez. În baza experienţei pe care o acumulez la cursuri, tot mai des mi se reliefează ideea unei şcoli de teatru. De fapt, îmi doream ceva de acest gen încă înainte de a începe cursurile. Dar acum îmi dau seama că a fost absolut corectă decizia mea de a începe cu atelierele. Pentru că şcoala e ceva mai amplu şi mai de durată, pe care un discipol ar trebui s-o frecventeze, probabil, câţiva ani. În această ordine de idei, este nevoie de profesori care să se ocupe numai de mişcare, altcineva de dicţie, un al treilea să ţină un curs de arta actorului etc.

Deocamdată următoarea etapă, pe care vreau s-o iniţiez şi sunt pregătită pentru ea, este deschiderea unui club de dicţie şi oratorie. Voi începe cu adolescenţii şi maturii, întrucât cu ei este mai uşor să lucrezi.

Aceasta înseamnă că veţi juca mai puţin în scenă?

Cursul de teatru nu mă împiedică deloc să îmi prestez meseria mea de bază, cea de actriţă, oricâte roluri aş avea. De obicei am cursuri în zilele de weekend. Vin la teatru la orele 10.00 şi până la 14.00 sunt la repetiţii, iar seara, la 18.00 sau 20.00 am spectacol, respectiv în acest interval de timp eu pot să duc un curs de teatru. În prezent spectacolele vechi se joacă mai puţin, pentru că au plecat actori, iar în noul repertoriu eu nu m-am încadrat. De aceea am tot timpul din lume să mă ocup de discipolii mei.

Curs de Teatru

Curs de Teatru anunță Cursuri de Teatru pentru Copii, Adolescenți și Adulți.

Coordonator - Ala Menșicov, absolventă a Școlii Superioare de Teatru și Film B.V. Șciukin din Moscova,

Maestru în Artă.

Următoarea etapă de Curs durează 8 luni de zile (12 septembrie 2015 - 22 Mai 2016)

Program:         

 Sâmbătă 10:00 - 12:00 Copii                      

Sâmbătă 13:00 - 15:00 Adulti (Grup Nou)

      Duminică 13:00 - 15:00 Adulți ( Avansati)    
         Miercuri 16.00-18.00-Adolescenti (Grup Nou)

De ce cursuri de teatru pentru copii, adolescenți și adulți?

Astăzi, cînd viața din jur ne oferă tabloul unei lumi dezoirientate, inhibate, crispate, cînd televiziunea și computerul au pus stapinire pe viața noastră, Noi Vă oferim Lumea Fascinantă a Teatrului.
Cursurile la care sunteți  invitați, sunt mai mult decît cursuri de actorie, sunt cursuri de dezvoltare personală prin metotde  ale Artei Teatrale.

Cercul de prieteni

Am ales aceasta formă de lucru : ”Cercul de prieteni”  care va sta la baza formării grupurilor.
Fiecare persoană care se înscrie, are dreptul să intre și să iasa din cerc oricînd dorește.

         În cerc, ne vom strădui să creăm o atmosferă de prietenie, deschisă spre comunicare, care să dezvolte forța gîndirii, stimularea creativității, căutarea răspunsurilor, găsirea soluțiilor.

-  Aici vom învăța să-l acceptam pe ”Altul”
-  Aici vom da primele teste de personalitate.
-  Aici, cu ajutorul exercițiilor, prin metode bine chibzuite, te vei putea confesa prietenilor, te vei putea cunoaște mai bine !
-  Găsește noi Prieteni!
-  Scapă de timiditate!
-  Dezvoltă-ți personalitatea !
-  Înscrie-te la cursuri !
Fiecare cursant, care-a frecventat cursurile integral,va primi o diploma onorifica de participare,recomandari pentru etapa urmatoare sau de admitere la facultate.

Cursul de Actorie vă oferă posibilitatea de a beneficia de  ore  individuale.

Frecvența ședințelor:

     Cursurile se desfășoară :
          Timp de 8 luni de zile (in afara vacantei de iarna si Sarbatorile de Pasti)  în ritm de o ședință pe săptămînă a cîte 120 minute.

 1. Cursurile pentru copii(*începind cu vîrsta de 7 ani) : În fiecare sîmbătă între orele 10:00 – 12:00
 2. Cursuri pentru adolescenți: În fiecare zi de miercuri între orele 16:00 - 18:00
 3. Cursuri pentru adulți( Grup Nou): În fiecare sambata  între orele 13:00 - 15:00

4.Cursuri pentru Adulti (Grup Avansat)  In fiecare duminica intre orele 13.00-15.00

                                                             Taxa cursurilor de actorie:                                          
Copii și adolescenți –  450 lei pe lună.  (un modul -120 lei )
 Adulți – 550 lei pe lună. ( un modul  150 lei ).
 Achitările se fac la venire.

Vă așteptăm cu drag.

Înscrierile se fac  pe adresa de E-mail: cursdeteatru@gmail.com si nr .mob.079721131

sau la nr. de telefon 24 03 93 ; 079 721 131

            079 721 131     (Ala Menșicov)

 
Vă rugăm să indicați:: Nume/Prenume/Vîrsta/Profesia/E-Mail/Telefon

Curs de Dictie

Ce urmărește Cursul de Dicție?

- Conștientizarea propriului tip de vorbire
- Conștientizarea eventualelor defecte:
-inghițirea finalelor de cuvinte
-consoanele și vocalele pronunțate
incorect:(șîșîit,rîrîit,rusisme, moldovenisme. etc...)
-Vorbirea moale, nearticulată corspunzator.
-Controlul respirației și al volumului de aer în vorbirea cotidiana
-Igiena vocală.
Terapia prin cuvint:stapînirea emoțiilor,liniștirea,manipularea, forța
cuvintului.

Ce vom face de fapt?

- Exerciții de încalzire a aparatului vocal.
- Exerciții  pentru consoane și vocale.
- Exerciții  de ritm,intensitate, variații de registru vocal.
- Exerciții  de captare a atenției publicului.
- Exerciții  de coordonare a vorbirii cu o mișcare complexă.
-Exerciții de respirație.
-Rostirea unui text pe efort fizic.
-Susținerea unui discurs in fața unui grup de oameni, plus multe
elemente specifice.

Informații

Fiecare Grup de Dicție va fi format din 10-15 persoane.
Ședintele ( 2 ore cumulative ) se vor desfăsura în fiecare zi de vineri de la 15.00-17.00.
( Pe parcurs ,e posibil să intervină schimbari).
Costul : 1 ședință (2 ore cumulative)--   150 lei.
Abonament/luna--550 lei
Înscrierile se fac pe adresa :cursdeteatru@gmail.com sau nr.mob.079721131 (coordonator Ala Menșhicov, Maestru în Arte) Datele personale ale Cursanților( adresa de e-mail. nr .mob, nume,vîrstă, profesie) sunt folosite doar pentru comunicarea in cea ce priveste Cursul.